Litiaza urinara si tratamentul ei

Litiaza urinara (calculii urinari) reprezinta bucati de minerale care sunt localizate la nivelul aparatului urinar (rinichi, ureter, vezica urinara). Acestea se pot dezvolta la nivel renal si pot fi eliminate din organism pe calea tractului urinar (tubii care conecteaza rinichii cu vezica urinara, numiti uretere si cel care face legatura vezicii urinare cu exteriorul – uretra), sau se pot dezvolta in vezica urinara la pacientii cu tulburari de mictiune (adenom de prostata, tulburari neurologice ale vezicii urinare, purtatori cronici de sonda).

Drumul calculilor renali (denumiti popular pietre la rinichi) poate fi asimptomatic sau poate produce o durere intensa (asa numita colica renala) uneori insotita de simptome digestive (greata, varsaturi) sau febra si frisoane. In mod normal, litiaza renala nu produce leziuni cronice ale tractului urinar. Aproximativ jumatate din cei cu cel putin un calcul renal vor dezvolta noi calculi in urmatorii 5 ani daca nu este urmat nici un tratament.

Cauze

Calculii renali se formeaza atunci cand balanta intre apa, sarurile, mineralele si alte substante din urina se modifica. Modul in care aceasta balanta este modificata determina tipul de calcul care se formeaza. Cei mai multi calculi renali sunt formati din calciu si apar atunci cand nivelul acestuia in urina se modifica. Factorii care determina modificarea balantei urinare sunt:

  • lipsa unui aport suficient de lichide : in aceasta situatie, sarurile, mineralele si alte substante din urina precipita si formeaza calculul; aceasta este cea mai frecventa cauza de litiaza renala
  • afectiuni medicale: exista multe boli ce pot afecta balanta normala ducand astfel la formarea de calculi; persoanele care au o boala inflamatorie intestinala sau care au suferit interventii chirurgicale la nivelul intestinului, nu absorb normal grasimile de la acest nivel; aceste modificari interfera cu modul in care este metabolizat calciul si alte minerale ducand la aparitia litiazei renale
  • alimentele bogate in oxalati: persoanele care consuma mancaruri bogate in oxalati, cum sunt legumele verzi si ciocolata, sunt predispuse la formarea de calculi; aceasta poate fi o problema mai mare daca alimentatia este in acelasi timp si saraca in calciu.

Litiaza renala poate fi o boala mostenita, care apare de-a lungul mai multor generatii ale aceleiasi familii. In cazuri rare, pot apare calculi renali datorita productiei crescute de hormoni de catre glandele paratiroide, ceea ce are ca urmare cresterea calciului in sange si formarea de calculi renali.

Simptome:

Mobilizarea calculilor renali pe ureter poate produce:

  • durere intensa cu debut brusc la nivelul zonei lombare, in flancuri, abdominal, pelvis sau la nivelul organelor genitale; persoanele care au avut astfel de dureri le descriu de obicei ca fiind cea mai groaznica durere pe care au avut-o vreodata
  • senzatie de greata si voma
  • aparitia sangelui in urina (hematurie); 
  • urinari frecvente si dureroase;
  • febra
  • diaree sau constipatie
  • transpiratii abundente (diaforeza)
  • oboseala.

Complicatiile litiazei renale pot fi:

  • aparitia unei infectii urinare si septicemie;
  • injurii renale care pot duce la insuficienta renala acuta, cu risc de deces in cazul in care nu se instituie tratament in timp util;
  • insuficienta renala cronica.

Litiaza renala este o problema mult mai grava pentru pacientii cu un singur rinichi, persoanele care au deficiente ale sistemului imunitar sau au suferit un transplant renal.

Investigatii diagnostice pentru litiaza renala

Investigatiile necesare sunt:

  • ecografia (ultrasonografia) aparatului urinar, efectuata de medicul imagist sau urolog, este prima examinare necesara; este usor de facut si nu necesita pregatire in prealabil (doar o vezica urinara plina); are avantajul ca se poate face imediat si nu este iradianta, putandu-se repeta de cate ori este nevoie.
  • tomografia computerizata (CT) fara contrast, in cazul in care pacientul are insuficienta renala care impiedica folosirea substantei de contrast
  • URO CT – tomografie computerizata cu substanta de contrast cu reconstructia 3D a aparatului urinar, care aduce informatii suplimentare fata de CT fara substanta (legate de functionalitatea rinichilor, gradul de dilatatie al aparatului urinar)
  • urocultura si sumarul de urina: urocultura determina daca exista o infectie a tractului urinar, iar sumarul masoara mai multi parametri diferiti, printre care si aciditatea (pH-ul) si daca urina contine cristale
  • analize de laborator (hemoleucograma, uree serica, creatinina serica)

Tratament: 

Daca medicul specialist urolog considera ca exista sanse ca piatra sa fie eliminata pe cale naturala atunci va prescrie un tratament medicamentos, urmand ca pacientul sa se prezinte in cateva zile la control pentru evaluare si stabilirea conduitei ulterioare.

Atunci cand durerea este prea mare pentru a fi suportata, sau calculul blocheaza complet tractul urinar, cu riscul aparitiei insuficientei renale se va propune tratamentul chirurgical care de obicei este cel minim invaziv, endoscopic. In functie de localizarea si dimensiunea calculului optiunile terapeutice difera si astfel procedura potrivita cazului se va alege impreuna cu medicul urolog.

Pentru calculii renali asimptomatici mai mari de 6 mm si mai mici de 2 cm exista litotripsia extracorporeala cu unde de soc (ESWL) care presupune dezintegrarea calculilor renali prin unde de soc (sub control de raze X sau ultrasunete) produse in afara organismului, fara a produce leziuni ale tesuturilor. Fragmentele rezultate din calculul sfaramat sunt in general intre 1 si 3 mm si se elimina pe cale naturala.

Datele statistice arata ca intre 75% si 90% dintre pacienti litiazici ce necesita tratament sunt astazi supusi tratamentului extracorporeal cu unde de soc. ESWL are putine contraindicatii printre care se numara sarcina, obezitatea morbida, insuficienta renala, malformatii sau cancer renal, bolnavi cu tulburari de coagulare. Se recomanda precautie in cazul bolnavilor cu hipertensiune arteriala necontrolata medicamentos (creste riscul hemoragiilor).

Eficacitatea litotripsiei extracorporeale poate fi afectata de localizarea, diametrul, numarul, compozitia chimica a calculilor renali sau prezenta infectiei.Pe masura ce diametrul calculului depaseste 2 cm, rata succesului scade semnificativ, fiind de 50% in monoterapia ESWL.

Articol scris de Dr. George Alexandru Grasu - medic specialist urolog, competente in ultrasonografie generala si laparoscopie, in cadrul Spitalului Medas.

Specialități: