ADHD : cum se stabileste diagnosticul ?

ADHD (tulburarea cu deficit de atentie si hiperactivitate) se caracterizeaza prin deficit de atentie si/sau hiperactivitate.

 

Exista trei categorii de ADHD: 

a) cu deficit de atentie, 

b) cu hiperactivitate/impulsivitate 

c) mixta, de obicei cu deficit de atentie si hiperactivitate.

De fapt, teorii recente sugereaza ca acesti copii au mai degraba probleme in a-si controla atentia decat un deficit de atentie. Astfel ei nu pot inhiba atentia pentru stimuli nesemnificativi sau, dimpotriva, se concentreaza prea mult asupra altor stimuli importanti pana la excluderea aspectelor esentiale.

Deci, in loc de a avea un deficit de atentie, acesti copii acorda prea multa atentie prea multor lucruri si din aceasta cauza nu se pot concentra.

Ultimele recomandari ale Academiei Americane de Pediatrie sunt ca medicul sa tina cont in stabilirea diagnosticului in primul rand de aprecierile parintilor, ale psihologilor scolari si ale cadrelor didactice si mai putin de testele psihometrice utilizate pana in prezent.

De multe ori este dificil pentru un clinician sa stabileasca un diagnostic de ADHD deoarece testele utilizate nu sunt foarte eficiente.

ADHD este principala tulburare de comportament a copiilor de varsta scolara, afectand 9% din copiii din SUA.

Studii recente sugereaza ca aproape 50% dintre copiii cu ADHD nu sunt diagnosticati niciodata.

 

De ce este bine sa diagnosticam ADHD? 

Copiii cu ADHD prezinta un risc crescut pentru accidentari, au o performanta scolara redusa si datorita problemelor sociale sunt de multe ori izolati de ceilalti copii. Mai mult, copiii cu ADHD sunt predispusi la afectiuni psihice si la abuzul de substante ilegale. ADHD va continua in viata adulta la 65% din copiii afectati.

Simptomele pe care se bazeaza diagnosticul de ADHD sunt grupate in trei domenii:

  • hiperactivitatea,
  • deficitul de atentie
  • impulsivitate

Aceste simptome se raporteaza la aptitudinile copiilor de aceeasi varsta cu o dezvoltare normala.

Hiperactivitatea se refera la inabilitatea de a sta linistit. Acesti copii isi schimba des pozitia si, in general, se misca mult mai mult decat ceilalti.

In timp ce toti copiii au fluctuatii ale nivelului de atentie, la copiii cu ADHD fluctuatiile sunt mai frecvente. De aici rezulta un copil care este mai impulsiv, mai usor de distras si care face mai multe greseli.

Este important de mentionat ca uneori simptomele ADHD nu sunt prezente in toate situatiile. Astfel, simptomele pot lipsi cand copilul este acasa, in cabinetul doctorului sau la gradinita.

Recomandarile curente cer, pentru stabilirea diagnosticului, ca simptomele sa fie prezente in cel putin doua locatii si discutarea comportamentului copilului cu toti adultii care vin in contact cu el.

In ADHD exista un dezechilibru al neurotransmitatorilor cerebrali, dezechilibru care duce la afectarea unor functii cerebrale.

Aceste functii se pot grupa in sase categorii :

1.flexibilitatea, abilitatea de a trece de la o strategie la alta ;

2.organizarea, abilitatea de a aprecia nevoile si problemele ;

3.planificarea, stabilirea scopurilor ;

4.memoria de lucru, receptia, stocarea si utilizarea informatiei folosind memoria de scurta durata ;

5.separarea afectivului de cunoastere, separarea emotiilor de gandire ;

6.inhibarea si controlul activitatii verbale si a celei motorii, va ajunge la concluzii prea repede, nu va putea sa astepte la rand ;

 

Cum se stabileste diagnosticul de ADHD?

A)Sunt prezente fie criteriile pentru deficit de atentie fie criteriile pentru hiperactivitate/impulsivitate:

 

Deficitul de atentie: daca 6 din aceste simptome s-au mentinut de cel putin 6 luni si sunt suficient de intense pentru ca micutul sa nu ajunga la dezvoltarea neuro-psiho-motorie caracteristica varstei. 

1.Adesea nu acorda suficienta atentie la detalii sau face greseli care rezulta din lipsa de atentie la detalii.

2.Adesea are dificultati in a-si mentine atentia la joaca sau in timpul

unor activitati.

3.Adesea pare ca nu asculta atunci cand i se vorbeste.

4. Adesea nu urmeaza indicatiile pana la sfarsit si de multe ori nu finalizeaza temele scolare sau alte sarcini (dar aceasta nu se datoreaza lipsei intelegerii indicatiilor).

5.Adesea are dificultati in organizarea sarcinilor sau activitatilor.

6. Adesea evita sau refuza sa se implice in sarcini care necesita efort mental sustinut (teme scolare sau sarcini in gospodarie); 

7.Adesea pierde lucruri care ii sunt necesare in sarcini sau activitati care necesita un efort mental sustinut.

8.Adesea este distras usor de alte obiecte (jucarii, carti, creioane, unelte).

9.Adesea uita lucruri legate de activitatile zilnice.

 

Hiperactivitate/Impulsivitate:  aceste 6 din aceste simptome s-au mentinut de cel putin 6 luni si sunt suficient de intense pentru ca copilul sa nu ajunga la dezvoltarea neuro-psiho-motorie caracteristica varstei.

1.Adesea se joaca cu mainile sau picioarele sau isi schimba pozitia in banca.

2.Adesea se ridica de pe scaun in clasa sau in alte circumstante in care copiii trebuie sa stea jos.

3.Adesea alearga in situatii in care aceasta este nepotrivit (in cazul adultilor exista senzatia subiectiva de agitatie).

4.Adesea i se pare dificil sa continue sa se joace in liniste.

5.Adesea este pe picior de plecare sau in continua miscare.

6.Adesea vorbeste excesiv.

7.Adesea se grabeste sa raspunda chiar inainte de a fi finalizata intrebarea.

8.Adesea i se pare dificil sa isi astepte randul.

9.Adesea intrerupe o conversatie sau intervine in jocul altor copii.

 

B) Unele din simptomele de inatentie sau hiperactivitate/impulsivitate care cauzeaza probleme au aparut mai devreme de varsta de 7 ani.

C)Simptomele intotdeauna trebuie sa fie prezente in cel putin doua situatii (acasa, la scoala, la joaca)

D)Simptomele determina o scadere a performantelor sociale, academice sau profesionale sau o stare subiectiva de stres.

E)Simptomele nu se datoreaza unei alte afectiuni psihologice.

 

Trebuie mentionat ca in prezent nu exista teste de laborator sau studii imagistice care sa poata stabili diagnosticul de ADHD dar noi teste psihometrice sunt dezvoltate in continuare.

Ramane de vazut daca accentul actual pus de Academia Americana de Pediatrie pe observatiile parintilor si ale cadrelor didactice se va mentine in viitor.

 

DR. LUIZA DONA, Medic Specialist Pediatrie

Specialități: